E dimineață și-s în pat cu femeia asta, frumoasă și voluptuoasă, după toate standardele. Parcă-i totul bine dar nu cu mine. Sunt cumva ciung, fără sens, fără rost.

20150207_160759

Am încercat cumva să vorbesc. Nu s-a putut și-am zis să scriu în proză, e puțin mai clar decât în versuri.

Nu mai pot mângâia cum mângâiam eu. Mă simt așa de rușinat. Ea nu știe cum e, deci probabil nu-i lipsește. Dar eu stau în pat și-s consumat de incapacitatea asta a mea să pot oferi iubire, dincolo de sex. În lumea materială e mai ușor: când îmi dai aia, când mergem la munte, când ne mutăm împreună, când facem copiii? Dar nu-mi trebuie lumea materială dacă eu mă uit la mâna mea care refuză să strângă în brațe cum trebuie. E și asta o formă de impotență.

De asta îmi place mie de „popi”. Acolo e mai simplu, ai niște motive care explică că trebuie să iubești, nu s-o iei razna și să te refugiezi în substituturi, în

Cola Light.

Nu avem cum să fugim de cine suntem. Oricât de departe am fugi. Chiar și Cola Light-ul ăla are consecințe și renunțări. Și sufletul meu cu băuturi edulcorate nu prea vrea, nu-i merge. Când stau singur în pat dimineața devreme asta, eu cu mine, mă doare cel mai tare: că nu pot să mă prefac că iubesc. Că nu simt.

Nu merge cu jumătăți de măsură oricât de tare ne-am pune asta în minte. Contrazi-mă dacă poți. Dar nu poți, pentru că o știu și eu, o știi și tu, o știe toată lumea în subconștient:

Era un prieten trecut printr-un divorț dureros și, mort de beat, epocal, urla la noi: Băăăă, care aveți iubite, respectați-le, iubiți-le. Băăăă!

Saman / Saruman / Sauron

 

Ca să facă discuții de spart gheața, lumea începe să vorbească prostii. Cum a fost meciul de aseară, ce melodie a apărut, ce film ai mai văzut.

-La ce filme te uiți, George??? -Nu mă uit, n-am timp să mă uit, pa!

Dar nu e o atitudine constructivă, așa-i? Poate mai bine ar fi să le dau un email cu linkul…

Deci, doamnelor și domnilor, pe lângă filmele de profil de istorie/Basarabia/românism, vă prezint:

film chile no dictatura pinochet1. NO (NU) – un film care pare documentar dar nu e, din Chile, despre cum a fost dat jos Augusto Pinochet prin referendumul din 1988 care decidea dacă dictatorul chilian avea să rămână la putere încă 8 ani. Cum să te bați cu un regim opresiv având numai 15 minute la dispoziție pentru o campania la televizor? Gael García Bernal interpretându-l pe René Saavedra ne dă o idee.

Filmul poate fi văzut momentan subtitrat aici

CA_Battle in Seattle_banner2. Battle in Seattle (Bătălia din Seattle) – un Hollywoodian care își desfășoară acțiunea în timpul conferinței OMC (Organizația Mondială a Comerțului). Activiștii de mediu, sindicaliștii și anarhiștii organizează proteste pentru a bloca activitatea conferinței. Iubiri, activism, și happy-ending, dar măcar ne învață cum să întindem un banner pe o macara:

Filmul poate fi văzut momentan subtitrat aici

viata_abbie_hoffman3. Viața lui Abbie Hoffman / Nik The Greek – Steal This Movie! – nu știu cum e exact în română tradus, motiv pentru care nu am găsit nici varianta cu subtitrare. Știu că am văzut filmul ăsta pe un post de la noi, probabil pe HBO și mi-a rămas așa în minte cum hippiotul de Abbie Hoffman e o dată activist, deci pe viață activist. Desigur, e cu romanțe dar frumoase. Îl vedeți aici, dar fără subtitrare:

v-de-vendetta-guy_falkes4. V de la Vendetă / V for Vendetta – Remember, remember the 5th of November – desigur că filmul care a inspirat generații și generații de puști fricoși și hackeri să se ascundă în spatele unei măști nu putea să lipsească din această listă. Doar fiecare din noi are nevoie de măștile și fanteziile sale, c-o fi Guy Fawkes, c-o fi alta. Interesant de văzut din perspectiva lui 1984 orwellian, portretizat un pic altfel în film dar pe aceiași idee și din ce în ce mai real în viața noastră de zi cu zi.

Vizionare plăcută, aici subtitrat.

filmul ultra italia5. Ultra (de Ricky Tognazzi, 1991). Ăsta e vechi și e în italiană, așa că sper ca pentru cei mai soft dintre voi să nu ajungă la acest punct. Mi-a fost ciudat să-l găsesc pe YouTube supratitrat în maghiară și în rusă, parcă la același studio de producție…. Într-o lume în care producții hollywoodiene gen Green Street Hooligans sunt puncte de reper pentru o generație bolnavă, e bine să te întorci din când în când la clasici:

subtitrare film ingeri de otel6. Iron Jawed Angels – Ingeri de otel (2004). E despre luptă și drepturile femeilor (fiți mai deschiși la minte!!!). E despre feminism gen, dar nu ăsta de prost-gust de azi. Cum și-au câștigat femeile dreptul la vot în America prin lupta curată a activistei Alice Paul. Un pic de istorie, un pic de militantism:

Poate fi văzut momentan, subtitrat aici.

Cam aici închei recomandările mele, desigur, dacă vreți să vedeți ce inspiră generația de politicieni gen Ponta, uitați-vă liniștiți la House of Cards, toate cele trei sezoane. O să fie un model pentru voi să mințiți, să înșelați și să fiți ca ei.

Desigur, nimic din filmele astea nu sunt egale cu ce trăim unii din noi zi de zi. Și n-aș da pentru niciun film din lume prezentarea făcută de colega mea Iulia Modiga la seara Tinerilor Moldovei acum ceva timp. Ba chiar mă bucur că nu e înregistrată, pentru că astfel de trăiri trebuie simțite, nu vizionate.

Cum am promis la finalul articolului Am 28 de ani, voi publica modalitățile prin care o cauză civică poate coagula energiile a mii de oameni și, implicit, o pot pune pe agenda publică. Voi face asta pe episoade, exemplificând cu Marșul pentru Basarabia pe care Platforma Unionistă Acțiunea 2012 îl va desfășura în București pe 12 octombrie. Motivul pentru care fac este pentru că experienţa de activism civic pe care o avem va fi cu siguranţă utilă şi altora şi vă va ajuta pe voi, care nu ne cunoaşteţi încă, să înţelegeţi de ce BASARABIA e ROMÂNIA!

Primul episod: Puncte de informare în oraș

Punctele de informare din București sunt imperios necesare în a reuși să scoți în stradă pentru o cauză un număr considerabil de oameni.Pentru a reuși așa ceva e nevoie de voluntari energici și răbdători. De marțea asta până pe 11 octombrie vom fi în fiecare zi în stradă pentru a face să răsune din om în om faptul că duminică, 12 octombrie, se iese în stradă pentru Unire.

punct informativ Basarabia

Punctele trebuie să fie cât mai vizibile, pentru a atrage atenția trecătorilor. Din bătrâni, am prins un sistem de programare a voluntarilor în ture de 4 ore, timp de 12 ore pe zi: de la 10:00 la 14:00, 14:00 la 18:00, 18:00 la 22:00. În felul acesta, schimbul de tură se face de la o echip de voluntari la alta, fără necesitate de coordonare. Mai e nevoie de o persoană foarte capabilă la telefon, care să organizeze programările la puncte și de un sistem online de înregistrare/programare. Noi Îl avem pentru marșul din 12 octombrie într-un mod mai simplificat decât de obicei, la adresa:

http://actiunea2012.ro/lunile-tricolorului/implica-te-ca-voluntar

și nu-mi maginez că există unionist din București care să nu ajute aceste 3 săptămâni măcar 4 ore pe săptămână. Fără o „armată” de 150-200 de voluntari capabili, nu se poate organiza un eveniment de asemenea amploare și de asta fiecare contează.

Probleme

În București, oamenii sunt sătui de pliante, campanii și abordarea pe stradă. Organizația pe care o reprezint, Platforma Unionistă Acțiunea 2012, are de anul trecut experiența a trei campanii cu puncte de informare, care ne-au „obosit” voluntarii în interacțiunea cu trecătorii, sictiriți de interacțiunea cu mediul exterior. De aceea, la această campanie ne-am hotărât să dăruim trecătorilor panglici tricolore. Cei care le acceptă, primesc și informația despre marșul nostru și, față de alte dăți, pleacă cu un zâmbet pe față, bucuroși că mai sunt și alții care iubesc România (descoperire interesantă chiar și pentru noi, prima dată, când ne-am dat seama că suntem mulți, foarte mulți).

punct informare basarabia

Dacă aveți drum azi și mâine puteți veni și voi să luați o panglică tricoloră de la stația de metrou Unirii 2, apoi puteți afla locația punctelor de informare de pe pagina noastră de Facebook.

Am observat la multe organizații că pun această muncă(puncte de informare) pe seama celor mai nepregătiți dintre susținatori, ceea ce e total greșit. În primul și primul rând, teoria nu se pupă mai niciodată cu practica, așa că cine aranjează puncte de informare ar fi bine să facă întâi un stagiu de pregătire pe teren, să vadă pulsul. Apoi mai sunt chestii precum motivare, lucru în echipă și așa mai departe dar… cel mai bun e proverbul nostru străvechi: UNIREA FACE PUTEREA

Alte probleme sunt reprezentate de vremea schimbătoare, mai ales în lunile septembrie-octombrie, care ne face să ocolim puncte cum ar fi corturile din oraș(aer liber). Și mai e o problemă cu punctualitatea oamenilor la puncte, de aceea doar cauzele sănătoase, în care aderenții sunt serioși și se implică ajung să se impună.

Voi continua în zilele următoarele serialul privitor la implicarea civică. Rugămintea, pentru toate episoadele acestui serial, sunt like&share, pentru răspândirea informațieiîn mediul online. Cu voi toți ne vedem în stradă pe 12 octombrie iar cu cei mai unioniști dintre voi, ne vedem la punctele de informare, muncind împreună pentru o informare care nu se poate baza doar pe televizor sau doar pe Facebook.

Am 28 de ani

Posted: 24 septembrie 2014 in Basarabia mon amour
Etichete:,

Împliniți pe 21 septembrie.

Peste jumătate din acești ani mi i-am dedicat integral unei cauze. Și pentru că eu cred că putem mai mulți-mai mult-mai bine, și pentru că pe 12 octombrie mii de oameni ca și mine vor ieși în stradă pentru o idee, simt nevoia să vă fac să înțelegeți și voi…

Postez acest articol în categoria Stil de viaţă, deşi articolul meu se va rătăci printre titluri precum O studentă rusoaică a rupt gura târgului londonez cu un Mercedes acoperit cu cristale Swarovski /„Prostituata anului 2013” vrea un loc în parlamentul Regatului Unit / Nu-i uşor să fii femeie: reacţiile bărbaţilor care încearcă pentru prima dată epilarea inghinală cu ceară. E dreptul lor, noi avem stilul nostru de viaţă, societatea/media propune altele, mai uşor digerabile/consumabile.

Spun STIL DE VIAŢĂ pentru că ceea ce facem influenţează felul în care mâncăm(dacă apucăm să mâncăm), visele pe care le avem şi paturile sau scaunele de tren în care dormim. Staţi liniştiţi, sendvişurile cu parizer pe care le-am mâncat pe fugă la vopsit de bannere au fost mai gustoase decât orice variantă de somon fume încercată iar când am văzut Nistrul la Ţîpova m-a luat cu fiori mai mult decât atunci când am privit Turnul Eiffel, Sagrada Familia sau Vaticanul, poate chiar luate la un loc.

CINE SUNTEM NOI?

Voi ne ştiţi, cu mici inflexiuni, drept ăia cu Basarabia. Ne-aţi văzut în diferite momente ale ultimilor ani, fie strângând semnături, fie după un abţibild, afiş sau grafitti, fie la o manifestaţie mare cum va fi cea din 12 octombrie. Suntem reuniţi în Platforma Unionistă Acţiunea 2012, dar asta nu o ştiu mulţi pentru că nu a fost miza noastră ci punerea subiectului pe agenda publică. Cred că o putem bifa la reuşite, ca şi o chestie anterioară, care acum nu mai e sesizabilă: scoaterea subiectului din zona desuetă, din catalogarea stupidă de extremă în care mulţi au fost interesaţi să o plaseze pentru a îngropa subiectul.

Suntem Paul Munteanu, David Cristian, George Simion, şi mulţi alţii dar, repet, nu asta ne-a interesat pentru că nu vom candida niciunde. Ne-au interesat şi ne interesează rezultatele acţiunilor noastre…

CÂND SE FACE UNIREA?

Am fi nişte mari păcălici dacă am da termene. În mod clar, două sunt condiţiile fără de care nu se poate: voinţa populară şi context internaţional favorabil. Aşa că de multe ori în loc de curiozitatea firească a interlocutorilor de a cere nişte termene, mai bine ar contribui fiecare la partea lui din acest imens puzzle care se cheamă România Normală: să vrea şi să acţioneze pentru îndeplinirea obiectivului. Bine ar fi să avem puterea de a o face până în 2018, pentru că ambele condiţii menţionate prind din ce în ce mai mult contur iar şanse din acestea nu-s multe, la nivelul istoriei.

DA, noi credem că se poate face. Cum am scris la începutul articolului meu, eu cred în puterea oamenilor de a schimba lucrurile în bine în societate. Dacă n-am crede asta, am putea emigra liniştiţi, secătuiţi de speranţe, ca nişte oameni ai nimănui.

Şi… dacă NU se face? Orice om care capătă o conştiinţă de neam şi de bine colectiv, datorită evenimentelor pe care le desfăşurăm este un om care mâine va produce la rândul lui lucruri bune în societate şi va duce mai departe valorile noastre comune. Nu vă imaginaţi ce satisfacţie enormă poţi avea când auzi din glasul unui copil dintr-o regiune îndepărtată a Basarabiei că se bucură că face parte dintr-o ţară mai mare, pe care nu are motive s-o urască, cum fuseseră învăţaţi părinţii lui. Sau să intri într-o sală de clasă a liceului pe care l-ai făcut şi tu, în Bucureşti(Gheorghe Lazăr) şi să le descoperi acelor tineri o istorie care există mult prea puţin în cărţile de istorie sau să le arăţi că mai e pe lumea asta un stat unde se vorbeşte limba română…

SUNTEŢI CU BĂSESCU, PONTA, ETC ETC?

NU. Societatea noastră ar face bine să nu-şi mai lege speranţele de oamenii din funcţiile politice şi să aibă mai mare încredere în forţele proprii. Dacă îi vedeţi acum pe politicienii menţionaţi că vorbesc despre Unire, să ştiţi că nu ei se folosesc de Unire ci Unirea se foloseşte de ei. Ieri Băsescu, azi Ponta, mâine Iohannis sau altul, asta vor trebui să facă politicienii de acum încolo, să fie de acord că Unirea este un obiectiv naţional obligatoriu. Şi nu vor avea de ales, atâta timp cât 3 din 4 români sunt de acord cu Unirea. Şi atâta timp cât mii de oameni ies în stradă să o ceară, cum o vom face noi pe 12 octombrie.

Greşeala care ar putea să o facă mişcarea noastră unionistă civică este să facă partizanat politic. Şi asta e valabil şi pentru cei care se identifică ca fiind unionişti, luaţi individual. La fel, o mare greşeală este ca mişcarea unionistă să se implice cu această cauză în lupta politică, sub forma unor candidaturi. Unirea presupune consens în societate, nu o falie subţire, elitistă, care să se izoleze de restul.

DE CE BASARABIA/UNIRE?

Nu cred că aş putea să vă explic în cuvinte ce simt… Eu sunt mai tehnic/organizatoric în scriere şi comportament, aşa că o să o citez pe colega mea, Mirela Bena:

Astăzi mulţi blamează dascălii patrioţi şi lecturile copilăriei. Dumitru Almaş, poeziile lui Goga, Vieru, muzica soţilor Aldea-Teodorovici ne-au ajutat pe mulţi să fim ce suntem. Fără părinţi şi învăţătoarele mele, doamna Tănăsescu şi domnişoara Ghergulescu, nevăzute de peste 20 de ani, nu aş fi ajuns să mă simt electrizată de tot ce ţine de Ţara mea.
Unionistă sunt de mică. Implicată în diverse activităţi în afara şcolii de prin liceu. Visul meu cel mare nu era să am telefon, ci să ajung la Alba Iulia de 1 Decembrie. Apoi mi-am căutat fraţii din Basarabia la facultate. Am suferit şi multe dezamăgiri. Mulţi fraţi nu erau chiar fraţi. (……)

Basarabia rurală e satul bunicilor mei. Cu muşte, căldură, câini, case cochete şi gospodării pline de flori. Gâştele merg în şir la baltă. Vacanţele la bunicii din îndepărtata Oltenie au văzut aceleaşi gâşte, aceleaşi bălţi şi cirezi de vite mergând agale după iarbă şi la apus, la oră fixă, spre casă.

Într-un sat, o bătrână ne-a primit în curte, ne-a întins un pled pe prispă, ne-a adus un vin de casă cu o bucată de pâine şi ne-a ascultat pe fiecare. De unde suntem şi de ce umblăm. Suntem din Chişinău, suntem din satele Moldovei, ale Ardealului, ale Ţării Româneşti. Urmarea a fost firească. Romulus i-a declarat senin şi inspirat bătrânei: ”În curtea dumneavoastră e toată România Mare!”

Cu siguranţă sunt multe cauzele care merită dedicarea şi implicarea noastră. Eu şi mulţi alţii ne-am oprit asupra Basarabiei, ca parte componentă a unui întreg care înseamnă societate românească normală la cap. Această cauză, după cum vedeţi în ultimii ani, are şanse de reuşită şi de aceea, ce trebuie să facă oamenii care nu se pot implica prea mult este să vină cu susţinerea lor în momentele importante, măcar de 1-2 ori pe an. 12 octombrie 2014 este, cu siguranţă, unul din acele momente.

Am învăţat anii ăştia că dacă îmi risipesc energiile pe multe domenii, nu ajung să ajut nicăieri. De aceea, felul în care pot ajuta punctual şi alte cauze este să dezvălui, printr-o serie de articole, modalitatea prin care pregătim/gândim MARŞUL PENTRU BASARABIA din octombrie. Experienţa de activism civic pe care o avem va fi cu siguranţă utilă şi altora şi vă va ajuta pe voi, care nu ne cunoaşteţi încă, să înţelegeţi cum reuşim.

De la formularea mesajului la metodele de răspândire a lui, voi publica punct cu punct felul în care vom aborda aceste chestii de implicare a societăţii civile. Ce pot cere de la voi este să folosiţi metodele de implicare online(Like& Share etc.) pentru a răspândi viitoarele articole…

UNIREA FACE PUTEREA!

MARS BASARABIA 12 OCTOMBRIE

Sursa: GeorgeSimion.ro

  1. Deschide browser-ul
  2. Deschide event-ul  https://www.facebook.com/events/706449949423781/ și mergi la fereastra în care inviți prietenii
  3. Derulează în jos până îți apar toți prietenii (sau circa 1mie / limita pentru o singur invitație, apoi poți repeta pașii)
  4. Apasă CTRL+SHIFT+J (Google Chrome), CTRL+SHIFT+K (Mozilla FireFox)
  5. Se va deschide o fereastră în partea de jos a browser-ului unde vei introduce acest cod (copy-paste):

javascript:elms=document.getElementsByName("checkableitems[]");for (i=0;i<elms.length;i++){if (elms[i].type="checkbox" )elms[i].click()};

6. apeși ENTER – poate dura o vreme(circa 1minut), dacă aveți mulți prieteni sau un calculator slab – după ce s-au selectat, în fereastra browserului ales apasă TRIMITE

10687384_821324594585048_426554602985201014_o

Ce altceva mai poți face pentru promovarea online a marșului din 12 octombrie?

– pune-ți ca poză de profil afișul marșului

– pune-ți ca poză de cronologie poza asta

– dă emailuri, postează statusuri, vorbește cu toți cei din București și nu numai(se vine și de la Chișinău și din majoritatea orașelor țării, anunțurile sunt postate pe eveniment sau postează chiar tu) să fie duminică în stradă, pentru Tricolor, pentru Basarabia, pentru Unire.

și… cel mai important: vino tu acolo împreună cu alți 5 prieteni

Am întrebat recent pe Facebook ce are de gând fiecare să facă vara asta. Nu mai știu dacă mai țineți minte dar în școală trebuia să facem un gen de compuneri sau măcar o prezentare cu ce am făcut vara care a trecut. Și, alături de psihoza cu ce faci de Revelion, și asta e acolo în top.

Pe Facebook mi s-a răspuns fie tragic(învăț pentru restanțe/muncesc) fie sforăitor (ne batem cu pumnul în piept pentru patrie – vedeți să nu vă doară, poate punem și mâna pe treabă un pic!). Unde s-o fi dus fascinația față de verile de odinioară? Poate a fost în amorțeală din cauza campionatului mondial.
Totuși, întrebarea mea rămâne: CE FACEȚI VARA ASTA?

Eu îmi încep vara la Roma, duminică. Voi participa la conferința organizată de Asociația Dacia și, totoată, sper să găsim împreună cu români de pe cele două maluri de Prut calea cea mai eficientă ca Diaspora să susțină Țara. Va fi ultima mea acțiune ca secretar general al Platformei Unioniste Acțiunea 2012. Au fost 3 ani extraordinari, în care am învățat foarte mult dar totul are un sfârșit.

Revin repede, pentru că de miercuri voi fi în al patrulea tur al Caravanei Tinerilor Moldovei. Vom merge din sat în sat timp de 5 zile, prin localitățile Basarabiei, în raioanele Fălești, Glodeni, Rîșcani, Edineț, Briceni, Dondușeni, Ocnița. De abia aștept să merg din om în om, să cunosc România profundă și să ajung la Artur, în Drepcăuți, raionul Briceni. I-am promis omului că vin la el la țară, să vorbim cu sătenii despre Unire. Și să fiu printre tinerii ăștia frumoși:10527025_701371143233678_584338716_o

Dacă vreți să mergeți și voi, ori veniți în turul ăsta în care merg și eu ori mai aveți doar două șanse, turul 5 și 6. Taxa de participare este de 100 de lei MD (25 de lei românești) și acoperă o parte din mâncare. Cazarea va fi la oamenii pe la care trecem și este gratis, la fel ca și transportul. Toate detaliile și înscrierea sunt aici, cei din România au nevoie de pașaport.

Mai departe, o să pot lucra cu cei selectați să facă internship pentru Unire:

În cadrul programului de internship oferit de Platforma Unionistă Acțiunea 2012 vei învăța să aplici și să demonstrezi tot ceea ce înseamnă cooperare, asumarea responsabilității, luarea de inițiativă, rezolvarea de probleme, gestionarea conflictelor, lucrul în echipă, leadership, buna gestionare a timpului de lucru, etc. Dar și alte lucruri concrete precum: redactarea de documente, scrierea de proiecte, contabilitate primară și gestionarea de fonduri, competențe administrative, organizarea de evenimente.

N-am habar ce fac studenții în vacanță dar dacă vor să se angajeze undeva, cu vreo experiență la activ, ar fi bine să își treacă ceva în CV-ul ăla. Și recomand cu putere munca pentru o cauză reală, nu bla-blauri care nu te învață nimic. Viața nu e numai job, în viață trebuie să știi și să te descurci. Aplicații și detalii aici, pentru cei din afara Bucureștiului, organizația oferă cazare.
Cine nu poate citi textul lung, nu o să lucrați doar în București, ci în mai multe orașe, implementând acțiuni și participând la școli de vară tematice.

Eu, personal, sper ca vara asta să mă mai apuc și de o emisiune la radio, despre care o să vă anunț în foarte scurt timp.
Voi ce planuri aveți?

Ziceam că nu mai scriu dar o să treacă anii pe lângă mine și  nu o să-mi mai amintesc ce-am făcut, stau prost cu memoria.

+ trebuie să fac un concept de ceva frumos și n-am inspirație, trag de timp.

N-am mai scris aici din mai 2013 iar un răgaz de ore bune n-am mai avut de la Crăciun/pe vechi. Așa că încerc să fac o retrospectivă, în ordine aleatorie. Mă scuzați că primele vor fi chestiile legate de reUnire dar altceva nu mai știu și… în mare parte e plăcut.

Am auzit că avem un președinte care zice că basarabenii să ceară Unirea și se va face. Un fel de Ponțiu Pillat sau Magicianul de la Abracadabra? Nu prea mă interesează, mi-e clar că am schimbat mentalități așa că am zis să nu ne oprim aici și să vedem ce se ascunde în spatele ușii nr.2, ba chiar s-o văruim în prealabil.
Deci mi-am petrecut intens, cu foarte puține și frumoase ruperi de ritm, ultimele luni, pe frontul unionist. Am descoperit diamante în ceea ce unii anunțau ca fiind glodul de la Chișinău/Bălți/Cahul sau ce alte localități mai știți. Ultimele două luni am muncit cot la cot cu tineri basarabeni care poate își dădeau și ultimii bani de Cola pe biletul care îi ducea dimineața la cort sau la sediu. A fost o onoare să mă primească printre ei și cred cu tărie că dacă vor fi ajutați, vor reuși să arate și celor mai chiori ochi că viitorul ne e împreună. Artur Stahii, Ursu Anatol, Manoil Elena, Dinu Plîngău, Scutaru Mihai chiar și Jăka Nicov și ceilalți de la Tinerii Moldovei sunt niște oameni de care veți mai auzi, și nu de la mine.

M-am reconectat social cu In, care pe lângă blogger, e și idealist, chiar dacă nu admite.

Am realizat că datele din sondajul ăsta, care anunța o posibilă minimă majoritate unionistă peste Prut nu-s minciuni, interacționând cu oamenii am văzut că există un curent favorabil ideii.

Am putut descrie chiar și cu cuvinte reale ce înseamnă Pact cu diavolul/ Pact pentru Basarabia:

Am descoperit că statul de lângă România, care se cheamă vremelnic Republica Moldova nu s-a schimbat prea mult față de perioada comunistă și se ține cu dinții de noțiunea stalinistă de națiune moldovenească care le legitimează funcțiile. Nu se vor da în lături să fraudeze recensământul din 12-25 mai și cu siguranță vor repeta faze de genul celei din perioada Voronin când am fost arestat. Un început a fost că m-au chemat la procuratură, așteptați și următoarele episoade ale așa-zișilor europeni, poate tre să faceți mitinguri de susținere.

M-am îngrășat cu vreo 10 kile. De vină sunt Crăciunurile *2 și lipsa de timp. Dau jos la vară, promit, pe onoarea mea de cercetaș🙂

Am fost și-n ultima din țările unde vroiam să ajung, în Suedia, cu o escală în Oslo, unde e frig și apa minerală costă 6 euro. Gata cu excursiile pentru mine, sunt prea bătrân și am văzut prea multe clădiri.

Oslo&Stockholm - 102

În Suedia am organizat și o întâlnire cu comunitatea românilor din Stockholm. Lăsând ale noastre la o parte, e tristă soarta românilor care muncesc p-afară. Bine că unii se mai mențin tari prin românism!

suedia

În mod clar m-am maturizat și am putut detalia prototipul uman Suzy (descoperit în 2012) și l-am descris pe Încurcă-lume (mulțumesc lui Cosmin pentru captură). Și dacă suntem la capitolul tipologii, încep să prind boală mare pe bârfitori și pe supărăcioși. Nu vă așteptați de la mine să vă bag în seamă, că nu-mi faceți mie vreo favoare, ne unește o cauză, poate un hobby, poate vreo cunoștință comună, ăsta nu e un motiv pentru care să meritați mângâiați pe cap.

Mi-am consumat în ultimul an multe din resursele financiare. Mă mai ține încă 2-3 ani și-mi place să cred că-i investesc în mine.

Sexistul din mine a descoperit femei proaste care te încurcă de-aiurea doar pentru că le place de tine, nu de ce faci. Feministul din mine a descoperit că femeile sunt mult mai capabile și de încredere decât bărbații.

E luna mai și nu știu cine merge în cupele europene și cine a retrogradat. Nu știu cine a luat campionatele prin Europa, n-am văzut o poză cu ultrașii mei, sper că sunt tot acolo. Am avut o mare bucurie când mi-a trecut pe la ureche că au ajuns mizeriile alea la pușcărie. Înseamnă că mai există dreptate pe lume.

Vă salută pentru moment un om fericit în supărea lui interioară că nu ies acțiunile, nu sunt informați suficienți oameni, nu există inițiativă civică și alte frământări prostești, dacă stai să te gândești.
FRĂMÂNTAREA FACE UNIREA🙂
Mă apuc să fac conceptul.
Oslo&Stockholm - 32