Ne-am săturat de clasicul „să se facă ceva”

Posted: 13 Octombrie 2009 in Idei în dialog
Etichete:, , ,

cris de Andreea Chindriş în dialog cu George Simion în Man.In.Fest nr. 3/2009

George Simion este un tânăr din Bucureşti, liderul grupării Noii Golani. În definiţie proprie, „un grup apolitic de tineri care desfăşoară diferite acţiuni ce au la bază patriotismul şi implicarea civică”. Urmează Masteratul de Istoria Comunismului, la Iaşi. De asemenea, se implică activ în campania Basarabia Pământ Românesc, despre care vorbeşte şi în interviu.

Andreea Chindriş: Cine eşti tu, totuşi, în intenţiile tale?

George Simion: Înainte de toate, vreau să menţionez că nu-mi arog  postura vreunui activist civic sau ONG-ist, sau a cine mai ştie ce lider al tinerilor. Sunt un individ care îţi răspunde la aceste întrebări pentru a îndemna şi pe alţii să lupte pentru ideile în care cred, nu neapărat ale mele sau ale Grupului de acţiune Noii Golani. Prin tot ce facem noi, sperăm că măcar vă veţi informa mai bine legat de Roşia Montană, de românii din jurul graniţelor, sau cu privire la mişcarea anti-comunistă din România anilor 1989-1990.

A.C.: De ce Noii Golani?

G.S.: Pentru că „golanii” (aşa cum i-a numit Iliescu încercând să îi discrediteze) au fost cei care în primăvara-vara lui ‘90 au realizat că soarta României a fost confiscată de un grup decis să ducă ţara pe drumul neocomunismului, al comunismului cu faţă umană, şi au ieşit în stradă pentru a lupta împotriva acestei situaţii. Piaţa Universităţii a fost locul în care idealurile erau privite ca soluţii de viitor şi nu ca fantezii obosite ale unor drogaţi; a fost locul în care o parte din bucureşteni a avut tăria să ceară scoaterea în afara structurii statale a oricărei rămăşiţe putrezite de comunism; a fost “ ZONA LIBERĂ DE NEOCOMUNISM” a României. Astfel, prin numele grupului nostru, încercăm să aducem un omagiu celor prezenţi în Piaţa Universităţii şi să arătăm că vrem să continuăm lupta pe care aceştia au început-o.

A.C.: Ce vă nemulţumeşte?

G.S.: În spatele fiecărei organizaţii stau anumite interese şi în spatele fiecărei personalităţi publice există un păpuşar… Am auzit asta de atâtea ori şi am văzut-o în atâtea cazuri… Ne-au dezamăgit de prea multe ori politicienii despre care, naivi fiind, credeam că vor să facă „bine” şi, odată prinşi în horă, erau la fel ca ceilalţi.

Ne-am săturat să vedem cum „luptătorii” pentru democraţie închid ochii în faţa abuzurilor făcute de „ai lor”. Dar ne-am săturat să vedem şi cum oamenii obişnuiţi, ca mine şi ca tine, se uită de pe margine aşteptând să pice din cer justiţia divină… Sau de clasicul „să se facă ceva, că aşa nu se mai poate”.

A.C.: Cum acţionaţi?

G.S.: Grupul nostru s-a născut din dorinţa de a lua „puterea” din mâinile politicienilor şi a o aplica pe baza valorilor în care credem: libertate şi democraţie. Aşa că am încetat să mai ascultăm ipocriziile despre respectul faţă de Revoluţie, salvarea Roşiei Montane sau lacrimile de crocodil la adresa Basarabiei. Am început să acţionăm direct pentru cauzele respective. Am refuzat ajutorul personalităţilor publice care vor să se promoveze pe spatele celor care luptă zi de zi pentru demnitate şi dreptate. Preferăm o luptă grea şi cinstită unei false victorii pentru interese de scurtă durată. Acţionăm în orice fel putem: lipind afişe, făcând graffitiuri, organizând concerte, scriind articole pe net, chiar şi punând bannere imense pe clădiri (o operaţiune pe care nu vă sfătuiesc s-o faceţi dacă nu sunteţi alpinist sau profesionist în domeniu, era să rămânem cu câţiva membri în minus). Pe scurt, tot ce ne-a trecut prin cap pentru a ajuta acţiunile în care suntem implicaţi.

A.C.: Ce părere ai despre faptul că Iliescu a scăpat de capetele de acuzare?

G.S.: Iliescu este simbolul unui întreg sistem care a pus stăpânire pe România după al doilea război mondial, şi care ne suge sângele de atâţia ani. Doar nu era să-şi distrugă sistemul propriul său simbol. Exact ca balaurul cu 7 capete, comunismul a biruit dorinţa de libertate a românilor, lăsând în urmă milioane de victime. Nu e nici o problemă, bolşevicilor, de noi şi de urmaşii noştri nu scăpaţi, lupta de abia începe.

A.C.:  În ce zonă acţionaţi?

G.S.: Acţionăm în cercul nostru de prieteni şi în lumea celor interesaţi de subiectele în care ne-am implicat. Sperăm ca mesajul nostru să se transmită de la om la om, iar oamenii să-şi schimbe percepţia asupra unor probleme importante din viaţa lor: identitatea naţională, implicarea civică şi felul în care va arăta societatea pe viitor.

A.C.: Ce vrei să faci mai departe?

G.S.: Aş vrea să pot să lupt pentru România, liber, nesupus, neconstrâns, LIBER. Sunt atâtea care pot fi schimbate în bine, doar prin implicarea mea şi a altora ca mine.

A.C.: De ce ai ales să faci Masteratul despre Comunism?

G.S.: E istoria noastră, pe care o poţi vedea cu ochiul liber oriunde te duci. Blocuri gri, oameni trişti, moşi nostalgici asupra trecutului „glorios”, clasă politică coruptă, toate îşi au parţial sorgintea în oribilul experiment comunist. Ca să ne schimbăm viitorul trebuie să ne înţelegem trecutul. Iar trecutul dureros al României este totalitarismul comunist. Victimele comunismului sunt încă în viaţă şi sunt o istorie vie. Nu trebuie să uităm, de asemenea, de celelalte orori comise de comunism: distrugerea elitelor, distrugerea integrităţii naţionale (şi inventarea unui popor, cel moldovenesc), distrugerea spiritului civic. Eu îi găsesc vinovaţi pe comunişti de toate astea şi vreau să le învăţ istoria pentru a şti cum să luptăm cu ei.

A.C.: Care sunt următoarele acţiuni?

G.S.: Momentan lucrăm la un album de hiphop intitulat UNIŢI SUB TRICOLOR. Acest gen de muzică este o formă de exprimare liberă a noii generaţii şi, împreună cu artiştii, am selectat melodiile în care se regăsesc ideile noastre. Fondurile ce vor rezulta în urma vânzării albumelor se vor duce la Liceul Lucian Blaga din Tiraspol, o rază de românitate aflată sub teroarea rusească. Ne mai gândim la o prezenţă masivă la Chişinău, cum vroiam să facem pe 27 martie anul ăsta… Din păcate, comuniştii de la Chişinău se tem că românii de pe cele două maluri ale Prutului să intre în contact, drept urmare noi am fost opriţi la vamă, iar eu am stat o zi în arest la Chişinău, în beciurile miliţiei lui Voronin.

A.C.: Simţi că aţi schimbat ceva? Ce anume?

G.S.: Prima noastră acţiune mai importantă a fost organizarea unui miting de protest în faţa ambasadei Moldovei. La Chişinău, liceele ce aveau „român” în denumire s-au transformat în vacanţa de primăvară în licee „moldoveneşti”. A fost cazul Liceului româno-francez Gheorghe Asachi. Patru liceeni, ce nu suportau minciuna stalinistă, s-au urcat pe liceu şi au îndepărtat cu ciocanul ruşinea „moldo” de pe frontispiciul liceului şi au pus în loc o hârtie pe care scria ROMÂN. Au urmat pentru ei ameninţări de dosare penale. Mă bucur că în urma mitingului organizat de noi am reuşit să atragem atenţia asupra cazului şi cei patru mici eroi de la Chişinău au putut veni să studieze în Bucureşti. Apoi, toate acţiunile au avut urmări mai importante sau mai puţin importante. Eu mă bucur că, dacă spun acum BASARABIA PĂMÂNT ROMÂNESC sau EROII NU MOR NICIODATĂ, majoritatea celor care citesc ştiu despre ce e vorba, chiar dacă nu toţi sunt de acord cu mesajul transmis.

A.C.: Câţi tineri sunt în Noii Golani? Cu ce se ocupă ei?

G.S.: Suntem circa 50 de membri în toată ţara, şi alţi mulţi simpatizanţi ai campaniilor pe care le facem. Suntem şi băieţi, şi fete. În general, judecăm oamenii doar după ceea ce spun şi fac, nu pe alte criterii. „Nu contează cât de lung am părul, important e cum şi cât gandesc”. Majoritatea suntem încă studenţi, dar sper că, odată cu trecerea anilor, să rămânem şi să acţionăm în continuare, din noile posturi în care ne va găsi viaţa.

A.C.: Cum ai caracteriza poporul român?

G.S.: Un popor vechi. Nici mai bun ca altele, dar nici mai rău. Cu lucruri frumoase, dar şi cu lucruri urâte. Dar ce îl face cel mai frumos şi cel mai bun şi cel mai cel e faptul că e poporul nostru.

A.C: Ce trebuie să facă oamenii pentru ca ceva să se schimbe?

G.S.: Pur şi simplu să facă ceva. Nimic nu e imposibil, atâta timp cât vrei să influenţezi în bine lucrurile. Totul e să fii constant, nu să acţionezi o zi sau o lună, după care să renunţi. Victoria se obţine în timp, mai ales cea asupra mentalităţilor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s