Pe mine 7 aprilie m-a prins la București, cu o fierberere interioară maximă și cu durerea că eu nu puteam fi prezent la Revoluția mea.
Pe la 11.00 m-am văzut cu președinții asociațiilor de basarabeni din București (Tudor Cojocaru, Andrei Savciuc, Dumnezeu să-l ierte, Vlad Durnea și Slavic Șaramet). După o oră de discuții în care ne gândeam ce facem să luăm autorizație pentru joi, vedem ce se întâmplă la Chișinău și ne hotărâm să ieșim cu toții seara la 20.00 la Universitate.
Cam fără voia mea am ajuns acolo maestru de ceremonii, cu 2500 de oameni înflăcărați în față, brambureală totală. Eram convinși că avem o revoluție care trebuie să reușească la Chișinău și făceam și noi propria manifestare de bucurie.

Cred că mai agitat ca atunci n-am fost niciodată, nu știam cum sa fac să ne facem mai utili pentru ca acel coșmar comunist să nu rămână încă 4 ani la putere peste Prut.

Toți spun ce regretă ei că nu s-a întâmplat pe 7 aprilie. Ce dracu să regret, a fost singura manifestație din București de o asemenea amploare care să nu presupună propriul buzunar/interes.
Tot e vreau acuma, pe 7 aprilie 2011 e să îi cinstim pe cei care au ieșit cu tricolorul în mână pe străzile Chișinăului în acel aprilie 2009 de neuitat și să-i încurajăm să mai iasă și altă dată. Pentru asta, formația Ruga din Iași a făcut o melodie superbă – Drapelul românesc:

Comentarii
  1. De ce nu va alaturati campaniei actiunea 2012?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s