În direct din inima graniţei

Posted: 17 Iulie 2011 in La vie en rose
Etichete:, , , , , , , , , , ,

Foto: Iulia Modiga - InfoPrut

Sunt 33 de ore de când am pornit spre un sat din România Mare, acum aparţinând Ucrainei. Am mers acolo împreună cu alte 45 de persoane pentru a asista la sfinţirea primei biserici româneşti din regiunea Odessa care se sfinţeşte după mai mult de 60 de ani de pauză.

Biserica veche fusese dărâmată de comunişti în 1979 iar încercărilor comunităţii româneşti din sat de a o reconstrui le-au fost puse beţe în roate constant de către autorităţile unui stat care nu se simte absolut deloc stâpân în zonă şi tremură când aude cuvântul România. Despre cum se prezintă situaţia de la Hagi Curda am mai scris în 2008, vedeţi pe romanism.ro articolul, voi încerca să recuperez şi pozele făcute atunci.

Cum am stat noi mai bine de cinci ore în vama din Reni pentru a nu ajunge la eveniment citiţi peste tot pe net, găsiţi informaţii veridice pe Antena3, TVRZiua Veche, HotNews, Optimal Media şi multe altele. Ce nu poate fi descris e UMILINŢA de a trece în total în această expediţie prin OPT VĂMI pentru a ajunge într-un colţ uitat de lume. Nici căldura suportată de ai mei în autocar, pentru că şoferul nu putea să stea 7 ore dus şi 3 întors prin vămi cu aerul condiţionat pornit mereu. Şi nici oboseala pe care o avem, după ce permanent a trebuit să stăm de veghe, neştiind când şi dacă vine un vameş să ne ia în sfrşit paşaportul.

Dar sunt FERICIT. Problema comunităţii româneşti din Ucraina este pusă pe tapet, noi am ajuns unde am vrut şi lucrurile par să se mişte, măcar cu un milimetru, spre normalitate. De mici paşi spre normalitate am avut parte ultimii doi ani şi în Republica Moldova, stat de la a cărei graniţă pe 27 martie 2009 unii dintre cei umiliţi azi au fost întorşi din drum. Mulţumesc celor care au fost alături în autocar şi în celelalte autocare (a fost unul şi din Chişinău), sunt sigur că şi voi încercaţi această mulţumire, care poate fi de neînţeles pentru ceilalţi.

Mulţumesc pentru sprijinul acordat acestei expediţii în necunoscut domnilor Nicu Popa, Eugen Popescu, Antonie Popescu, Cristi Dumitru şi doamnei consul Cerasela Nicolaş, dovada vie că mai există şi funcţionari români cum trebuie. Când am puţin timp scriu de fiecare dintre ei, acum  mă retrag la somn…

Comentarii
  1. Zina Cerchez spune:

    Cred ca e un mare eveniment pentru toata suflarea romaneasca si aici ar trebui aduse multumiri si Departamentului Romanilor de Pretutindeni, care a finalizat constructia bisericii si a pus la dispozitie autocarele.

  2. […] Ucraina) si cei care veneau cu un autocar din Bucuresti – au fost tinuti in vama peste 4 ore (aveti aici link-urile). La intoarcere in Moldova am fost ignorati pret de 30-40 de minute de vamesii ucraineni, mai mult, […]

  3. Mariana spune:

    Am vazut ieri noaptea la stiri incidentul la TVR 1. Bravo pentru curaj si rabdare tuturor. Romania Mare e patria mea!

  4. Dan spune:

    Primul cuvînt pozitiv la adresa conducerii, ce s-a întâmplat George, ai îmbătrânit ?

  5. George spune:

    Doamna Zina, autocarul cu care am mers eu nu a fost pus la dispozție de către statul român.

    @Dan Caranfil – poate sunt prea radical pentru gusturile unora cocoțați pe sângele altora la putere, dar orb nu

  6. […] Andrei Moraru, Constantin Codreanu, Ovidiu Ohanesian, George Damian- Blog pentru Basarabia, George Simion, Mădălin […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s