Posts Tagged ‘Eugen Popescu’

Foto: Iulia Modiga - InfoPrut

Sunt 33 de ore de când am pornit spre un sat din România Mare, acum aparţinând Ucrainei. Am mers acolo împreună cu alte 45 de persoane pentru a asista la sfinţirea primei biserici româneşti din regiunea Odessa care se sfinţeşte după mai mult de 60 de ani de pauză.

Biserica veche fusese dărâmată de comunişti în 1979 iar încercărilor comunităţii româneşti din sat de a o reconstrui le-au fost puse beţe în roate constant de către autorităţile unui stat care nu se simte absolut deloc stâpân în zonă şi tremură când aude cuvântul România. Despre cum se prezintă situaţia de la Hagi Curda am mai scris în 2008, vedeţi pe romanism.ro articolul, voi încerca să recuperez şi pozele făcute atunci.

Cum am stat noi mai bine de cinci ore în vama din Reni pentru a nu ajunge la eveniment citiţi peste tot pe net, găsiţi informaţii veridice pe Antena3, TVRZiua Veche, HotNews, Optimal Media şi multe altele. Ce nu poate fi descris e UMILINŢA de a trece în total în această expediţie prin OPT VĂMI pentru a ajunge într-un colţ uitat de lume. Nici căldura suportată de ai mei în autocar, pentru că şoferul nu putea să stea 7 ore dus şi 3 întors prin vămi cu aerul condiţionat pornit mereu. Şi nici oboseala pe care o avem, după ce permanent a trebuit să stăm de veghe, neştiind când şi dacă vine un vameş să ne ia în sfrşit paşaportul.

Dar sunt FERICIT. Problema comunităţii româneşti din Ucraina este pusă pe tapet, noi am ajuns unde am vrut şi lucrurile par să se mişte, măcar cu un milimetru, spre normalitate. De mici paşi spre normalitate am avut parte ultimii doi ani şi în Republica Moldova, stat de la a cărei graniţă pe 27 martie 2009 unii dintre cei umiliţi azi au fost întorşi din drum. Mulţumesc celor care au fost alături în autocar şi în celelalte autocare (a fost unul şi din Chişinău), sunt sigur că şi voi încercaţi această mulţumire, care poate fi de neînţeles pentru ceilalţi.

Mulţumesc pentru sprijinul acordat acestei expediţii în necunoscut domnilor Nicu Popa, Eugen Popescu, Antonie Popescu, Cristi Dumitru şi doamnei consul Cerasela Nicolaş, dovada vie că mai există şi funcţionari români cum trebuie. Când am puţin timp scriu de fiecare dintre ei, acum  mă retrag la somn…

Între 11 şi 15 august a avut loc „Universitatea de vară de la Izvoru Mureşului”, eveniment organizat de Centrul European de Studii Covasna-Harghita şi Fundaţia Naţională pentru Românii de Pretutindeni, în parteneriat cu Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei.

În aceeaşi perioadă a avut loc şi FânFest-ul şi a trebuit să optez pentru unul din evenimente, cum la Roşia Montană sunt implicat mai mult sau mai puţin din 2004, am considerat că trebuie să pun pe primul plan activitatea de acolo. Mi-ar fi păcut mare plăcere să ajung în ambele locuri, pentru că la Izvorul Mureşului s-au adunat lideri din toate comunităţile româneşti din jurul graniţelor actuale; un fel de Mare Adunare Naţională cu românii cei mai oropsiţi de soartă din punctul de vedere al identităţii naţionale, organizată de către cei din Harghita şi Covasna, ce pe zi ce trece par să devină străini în propria ţară.

Pe lângă eforturile, sunt sigur, supraomeneşti, ale organizatorilor, de a face posibilă o asemenea reuniune, sunt consternat de lipsa de participare la eveniment a românilor din ţară. Sunt ceva ONG-uri care au printre obiective relaţia cu românii de pretutindeni, sau cel puţin identitatea naţională românească. Aici cred că ştim cu toţii cum e românul când vine vorba de a participa la acţiunea organizată de altcineva, să zicem „reticent”. Problema cu ONGurile astea e că s-au învăţat să fie totul moca. S-au învăţat să sugă de la stat, iar când nu primesc să intre în depresie, ca ultimii emo. Ştiu ceva organizaţii de basarabeni care au abonamente la taberele organizate de Departamentul de stat pentru românii de pretutindeni, ei din iunie până în septembrie sunt mereu prezenţi pe acolo. S-a cam tăiat macaroana din păcate pentru ei, şi cred totuşi că şi pentru cauza românităţii (poate ajungea totuşi odată un administrator bun la acel Departament): la minorităţile din România, statul dă 20 de milioane de euro pe când pentru românii de pretutindeni să mirobolanta sumă de 1 milion de euro. Poate vor începe să facă o activitate de strângere de fonduri şi din domniul privat, am auzit că alergătura face bine la sănătate.
Apoi, mai e marea parte a populaţiei, pe care îi doare pur şi simplu în fund. Români din jurul graniţelor? Ei, mai bine sună Guţă. Adevărul e că nu a încercat mai nimeni să îi educe vreun pic, că subiectul „naţional” intervine în discursul public decât atunci când „vor ungurii să ne fure ţara”. Cum zicea şi Teo de la Deko Cafe la Roşia Montană, de parcă ţara asta e un covor, pe care îl împăturesc ungurii, îl iau la subraţ şi îl duc la ei în ţară.

Apropo de unguri, fraţilor, care aveţi pe cineva care ştie maghiară, traduceţi-mi şi mie ce nu le-a plăcut jurnaliştilor ăstora la faptul că am fost noi la Roşia Montană:

A másik pedig, amibe majdnem belekötök, a „Basarabia pământ românesc” feliratok, amelyekről kiderül, hogy piros-sárga-kék vagy fekete, „Românism.ro” vagy „Eroii nu mor niciodată” feliratos pólókban feszítő társaságtól származnak. Aztán kiderül az is, hogy a Noii Golani nevű szervezet tagjai önkénteskednek a fesztiválon, és az egész projekt nacionalista ugyan, de nem szélsőjobb. Verespatak pedig a kiemelt témáik közé tartozik.

Să revin la subiect: dacă la Izvoru Mureşului se dădeau transportul, cazarea sau chiar şi nişte sarmale gratis, se îngrămădea lumea ca la urs. ne place moca, a ajuns un stil de viaţă traiul ăsta, şi e normal într-o anumită măsură, când aşa zisa creştere economică a României din 2000 încoace s-a bazat pe credite şi pe căpşunari. Nu putem aştepta să vină lucruri pe degeaba, câteodată mai trebuie să şi muncim pentru ele, mai trebuie să investim bani, efort şi, mai ales, suflet.

Felicitări celor prezenţi la Izvoru Mureşului, pentru binele românilor de lângă noi trebuie să strângem rândurile. Cine vrea să citească, are ce aici.