După ce pe la Realitatea ieri am apărut ca un „atacator” iar deontologiii neamului precum Marian Sultănoiu au început să se întreacă într-o pleiadă de abureli de genul „Iliescu e prea bătrân”, „Justiţia e cea care trebuie să se pronunţe”, „noii golani duc în derizoriu lupta celor din 90”, „astfel de manifestări violente sunt reprobabile” eram un pic dezamăgit. Ba chiar vuia în capul meu gândul că „presa asta e toată vândută”. Cei cu care am fost la Romexpo îmi ziceau că lumea ne acuză că suntem de-ai lui Băse şi eu şi mai tare am luat foc, ştiind cât de mult îi iubesc pe politicieni. Dar am stat puţin şi am judecat la rece, cei care îl urăsc pe Băsescu cum îl urăsc eu pe Iliescu normal că îşi fac propriile gânduri, induse de ce ştiu ei despre lume. Aşa şi eu cu presa, mi-am făcut gânduri rele când imaginea per total dacă iei articolele apărute e una ce bate spre adevăr. Bine, trebuie să vezi toate clipurile filmate să vezi că nu am huiduit, nu am scandat, şi în nici un caz nu am înjurat. Au apărut reacţii în TVR, Antena1, Realitatea, Antena3, Adevărul, România Liberă, Jurnalul National, Evenimentul Zilei, Cotidianul, Curentul, Gândul, Click, 9 AM, HotNews, Ziare.com, CityNews, ImpactNews, Mediafax, Agerpress, NewsIn, ba chiar şi în engleză la GoodReads, HotNews şi Bucharest Herald. Singura pe care nu o înţeleg e reporteriţa de la Realitatea, care din spusele prietenilor transmiteau în direct cum „acel tânăr trebuie arestat” şi apoi pe siteul lor a apărut că m-am dus într-un car de televiziune, încercând să mă ascund de jandarmi. Păi, şoferul de la Realitatea mi-a zis să intru în maşină, că mă duce el afară din Romexpo, să nu am probleme… Oricum, slavă Domnului că faţă de 1990 există mai multe televiziuni şi nu trebuie să stau la mâna uneia unice.
În rest am fost şi la emisiunea Alb şi Negru de la VoxNews, mă temeam să nu fie cam portocalie, ce am sesizat e că erau indignaţi de faptul că am zis că lumea ar trebui să iasă în stradă să-şi ceară drepturile, inclusiv pentru pensii şi salarii.
Acţiunea de ieri nu e inutilă atâta timp cât justiţia din România a fost incapabilă să facă dreptate. Noi nu facem de râs numele golanilor din 1990, „golanii” cu care ne identificăm noi sunt cei care nu au dat bir cu fugiţii după 20 mai 1990 şi nu au abandonat lupta. Noi ieri nu am înjurat, bătut sau agresat pe nimeni, iar simplul fapt de a arăta un afiş şi de a pune o întrebare nu constituie o infracţiune, într-o ţară normală.
Ceva mai relevante decât presa, şi comentariile de la articolele de mai sus, pe care nu îmi pot da seama care au fost scrise de grupurile organizate de oameni ai muncii, sunt blogurile. Iliescu nu a scris pe blog decât că fuge iar din ţară perioada asta 😦 Că doar şi el e blogger, şi fan snooker, şi multe altele, „new age” aşa. În rest postările de la Andi Laslău, Vigilentul, Suceveanul, Naşul, Mirela Predan, Neinfectat de comunism, Mihai Tufă, Pardaf, Lăzărescu, RoWiki, Zakq, Teofil S, Claudiu Târziu, Anca, Fanu, Thomas Poledna, Semidoct, ba chiar şi a lui nea Nicu şi unele comentarii pe forumuri m-au făcut să fiu mai optimist asupra stării generale de opinie din rândul „sovietăţii” româneşti.
Acum sunt tare curios totuşi, cât de mult se trezeşte România şi e dornică să lupte pentru ceva, pentru orice. Răspunsul cauzei în care sunt implicat îl voi putea observa în numărul de oameni care vin la marşul de duminică de la ora 12.00. Răspunsul pentru alte cauze „idealiste” cum folosesc unii cuvântul pentru a le lua în derâdere, îl voi observa, din exterior sau nu, de la caz la caz, în anii ce vin.
Ridică-te şi luptă, voi fi acolo lângă tine
UPDATE: Salut articolele scrise de Eugen Popescu şi Laura Cernahoschi
George Simion 
[…] de la RPG, precum securiștii, l-au luat pe sus pe liderul organizatiei Noii Golani – George Simion și l-au scos afară. Simion a fost preluat de “forțele de ordine” și a fost dus la […]
Bravo George!!! Organizati un mars si la Chisinau,sa stiti ca suntem alaturi de voi!!!
George, îmi place militantismul tău în slujba unor valori cu care foarte mulțe lepre din țara asta au ajuns să se șteargă la cur.
Am fost în decembrie la marșul de comemorare a eroilor căzuți pentru libertate:http://quasiote.wordpress.com/2009/12/22/in-amintirea-eroilor/
E foarte bine ce faci, ar trebui să fim tot mai mulți cei care să înfruntăm „mizeria” ce s-a instaurat cu ajutorul lui Iliescu și al acoliților lui.
Respect!
George Floarea
Bine taticu!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Da, între 12 şi 27 iunie, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) şi Fundaţia Konrad Adenauer propun bucureştenilor un exerciţiu de memorie asupra evenimentelor din 13-15 iunie 1990. Pasajul Universităţii va deveni pentru două săptămâni un loc al memoriei contestate, printr-o expoziţie care îşi propune să adune mărturii, imagini şi semne de întrebare asupra României mineriadelor.
Iată câteva dintre poveştile pe care le veţi descoperi acolo. Voi reveni mâine cu mărturii ale câtorva victime şi chiar cu confesiuni ale minerilor.
N.E., 39 ani, chimistă la Sintofarm
În dimineaţa zilei de 13 iunie, după ce şi-a făcut cumpărăturile, a ajuns, din curiozitate, în Piaţa Universităţii pentru că auzise de incidentele dintre forţele de ordine şi demonstranţi. În dreptul Cinematografului Luceafărul a fost bătută de forţele de ordine, fiind apoi transportată şi reţinută la Unitatea Militară de la Măgurele unde a dat o declaraţie, după care a fost eliberată. În dimineaţa zilei de 14 iunie, a fost atacată la domiciliu de un grup de mineri, introdusă într-un Aro şi reţinută timp de 5 zile la Unitatea Militară de la Măgurele. Pe 19 iunie, i s-a emis mandat de arestarea pe 30 zile, mandat care i-a fost prelungit până la data de 18 august 1990. La un an de la evenimente, i s-a comunicat în scris că trebuie să plătească o amendă de 1000 lei.
M. C., 19 ani, gestionar
În dimineaţa zilei de 14 iunie 1990, M.C. mergea la Secţia 14 Poliţie pentru a-şi scoate cazierul judiciar necesar la angajare. A fost oprit de 2 bărbaţi în civil care l-au reţinut cu forţa în sediul secţiei de poliţie. A fost apoi transportat la Unitatea Militară de la Măgurele unde a fost lovit cu brutalitate cu bastoanele, bâtele, bocancii. La câteva zile a fost dus la Tribunalul Sectorului 3 unde a primit o condamnare cu închisoare contravenţională de 6 luni pentru tulburarea liniştii şi ordinii publice, pedeapsă pe care a executat-o
B.N., 46 ani, Pensionar, grad 2 de invaliditate
În dimineaţa zilei de 14 iunie 1990, a fost căutat la domiciliu de 3 bărbaţi, în civil, care i-au cerut să se prezinte la Secţia 15 Poliţie pentru o confruntare cu nişte infractori. La Secţia 15 a fost reţinut şi transportat la Unitatea Militară de la Măgurele, unde a fost bătut de mai mulţi militari cu patul armei. În data de 19 iunie a intrat în comă şi a fost transferat la Spitalul Jilava.
B.L., 17 ani, Muncitor necalificat şi fratele lui B.I., 22 ani, instalator
În data de 14 iunie 1990 se aflau acasă cu familia. Un grup de 3 mineri le-au spart uşa locuinţei, i-au bătut cu bâtele şi furtunele de presiune, după care atât el cât şi fratele său au fost reţinuţi la sediul Poliţiei Capitalei, apoi la Unitatea Militară de la Măgurele. Au fost eliberaţi pe 22 iunie 1990.
B. M., 20 ani, muncitoare
În ziua de 13 iunie 1990, B.M. a fost la un control ocular la Spitalul Militar Central. În drum spre casă, în staţia de metrou de la Universitate a fost lovită cu bâta de un miner şi dusă cu forţa la Unitatea Militară de la Măgurele. A rămas arestată până la 14 iulie, după care, trasferată fiind la Spitalul Penintenciar Bucureşti, a fost eliberată abia la 12 septembrie 1990.
O.C., 13 ani, elev în Bucureşti
În dimineaţa zilei de 13 iunie 1990 a plecat către Gara de Nord; intenţiona să ajungă la rudele lui de la Galaţi. La gura de metrou din faţa Teatrului Naţional, a fost apucat de 2 poliţişti care l-au băgat cu forţa într-o dubă, în care a fost bătut şi transportat la Unitatea Militară de la Măgurele. Ajuns în unitatea militară, a fost lovit cu bastonul de poliţistul care-l conducea la grupul de minori reţinuţi. Peste o oră, minorilor reţinuţi li s-a spus să se ridice în picioare şi să se aşeze lângă zid. În faţa lor a venit un pluton de militari, înarmaţi cu pistoale mitralieră. Un cadru le-a spus militarilor să armeze şi să ochească, ordin pe care militarii l-au executat, trăgând spre ei însă fără glonţ pe ţeavă. Plutonul de militari a plecat râzând de cei reţinuţi, dintre care o parte leşinaseră. În după-amiaza aceleiaşi zile, O.C. a fost transferat la Centrul de Primire Minori din Bucureşti din strada Aron Florian, unde de asemenea a fost bătut. A fost eliberat în seara aceleiași zile.
I.V., 21 ani, electrician C.F.R.
Nu a participat la manifestaţia din Piaţa Universităţii. În seara zilei de 13 iunie 1990, venind de la cinematograf, a observat o maşină incendiată pe stada Eforiei şi împreună cu alţi civili a ajutat la stingerea incendiului; apoi s-a îndreptat spre casă. În data de 14 iunie1990, se afla pe Calea Dorobanţi, colţ cu Ştefan cel Mare, când a fost înconjurat şi bătut, mai ales în cap, de un grup de mineri care l-au băgat apoi în portbagajul unei maşini. L-au transportat astfel până la un camion militar parcat în faţa Ministerului de Interne; aici a fost din nou bătut cu diverse obiecte până a leşinat. În această stare a fost reţinut la Unitatea Militară de la Măgurele, într-un garaj păzit de militari şi câini lupi pe o perioadă de 2 zile. Aici a fost anchetat şi lovit, după care a fost transferat la Secţia 12 Poliţie unde a stat în arest până la 10 septembrie1990. În urma detenţiei, I.V. a suferit vătămări corporale, dovedite cu act medico-legal, a fost dat afară din serviciu şi amendat de procuror cu 1100 lei.
M.P., 33 ani, casnică
Pe 15 iunie1990, dimineaţa, M.P. a mers la cumpărături pe strada Lipscani pentru pomana fratelui mort cu o săptămână înainate. În zona magazinului Macul Roşu de pe strada Lipscani a fost înconjurată şi bătută cu pumnii, picioarele şi obiecte contondente de un grup de mineri şi transportată la sediul Poliţiei Capitalei. În camionul în care a fost introdusă de mineri, i-a fost furată suma de aproximativ 8000 lei, i s-au smuls de la gît cele 2 lănţişoare din aur, cerceii de la urechi, 2 brăţări din aur de la mână şi inelele din aur. A fost transportată şi reţinută la Unitatea Militară de la Măgurele, unde a fost din nou bătută cu pumnii şi bastoanele de cauciuc. După 5 zile a fost eliberată.
Astea sunt doar citeva din miile de declaratii …. o batatie in plus sau in minus ce conteaza?/!!!!!!!!!!
Toata admiratia pentru spiritul neobosit si pt neuitare.
Poate va ginditi la un album foto-document despre ororile regimului Iliescu.
Se prea poate ca, moraliceste, prezenta dlui George Simion, liderul Noilor Intelectuali (sic!), sa fi fost cel mai important eveniment al Bookfestului 2010, ale carui titluri de pe tarabe, daca nu-s carte de import, ci romaneasca, au uitat complet durerile inabusite ale celor multi si umili, ocupandu-se preponderent de abstractiuni!