Mi-am petrecut ultimele două luni la Chișinău, am fost reporter, puțin la Moldova 1, mai mult la Jurnal TV. Puteți vedea reportajele de care m-am ocupat eu pe blog: cele de la Moldova 1 (prima parte și a doua parte) și cele de la Jurnal TV (unu și doi).
Multă lume mă întreabă cum a fost, așa că mai bine povestesc aici, în mai multe episoade.
În primul rând, din punct de vedere profesional a fi reporter de televiziune e o chestie care am constatat că-mi place: ești pe fugă, contratimp, trebuie să fii mereu pe fază. Am putut învăța care sunt pașii de la prezența la eveniment până la prezentarea știrii pentru telespectatori. La M1 am întâlnit oameni care puneau suflet în ce făceau iar într-o televiziune subjugate mulți ani de comuniști trebuie să fii puțin idealist ca să nu renunți. La JTV am dat peste o echipă tânără, alături de care m-am simțit în largul meu.
Apoi motivul pentru care am vrut să fiu reporter de televiziune anume la Chișinău : problema națională din Basarabia. Într-un fel vezi lucrurile când vii în „ospeție” pe 2-3 zile, altfel când stai zi de zi la fața locului. Românii de peste Prut au stat mult prea mult timp sub efectul îndoctrinării rusești. Rușii au în Moldova răsăriteană presă, agenți, bani iar noi avem un fond de populație majoritar românească dar care nu este conștientă de identitatea ei și are o mentalitate de slugă.
Ca peste tot în arealul românesc, românii din Basarabia nu sunt uniți, nu sunt constanți în ceea ce fac și de prea multe ori lasă capul plecat. În plus sunt mai înceți chiar decât ardelenii aș putea spune. Nu trebuie însă abandonați, Bucureștiul trebuie să-ș facă cât mai mult simțită prezența la Chișinău, altfel vor fi pradă ușoară pentru ideologii experimentate în laboratoarele de la Kremlin.
La Chișinău nu m-am simțit ca acasă…. Asta o pot spune despre Belgrad, Roma sau alte locuri pe unde am umblat. La Chișinău m-am simțit foarte bine, m-am simțit acasă. Oamenii sunt calzi, primitori, și mi-am făcut noi prieteni, din afara cercului de tineri gen activiști-până la prima prietenă. Locurile sunt exact ca cele din zona Vrancei, de unde am bunicii.
Și anul ăsta ziua mea m-a prins la Chișinău, alături de prieteni, mulțumesc celor din Spirit Românesc pentru tortul pe care mi l-au făcut, cu harta campaniei BPR pe el. BASARABIA E ROMÂNIA!
În ceea ce mă privește pe mine, m-am întors în București, mă ocup de un proiect nou, vă voi spune despre el după ce apuc să scriu toate poveștile din Basarabia…
George Simion 