Eu sunt golan!

În 2006 am început grupul Noii Golani. Eram câţiva prieteni, sătui să fim numiţi generic „studenţi”. Eram studenţi, nu asta era problema, însă ne era silă de a fi puşi în aceeaşi oală cu colegii noştri care în afară de maşini şi celulare altceva nu aveau în minte. Noi făceam şi descopeream lucruri minunate, în numele unor idei, nu pentru zeul BAN.
Golani, pentru că aşa au fost numiţi şi manifestanţii anticomunişti din Piaţa Universităţii. Dacă ei şi-au asumat titulatura dată de un parvenit al Revoluţiei române, nu aveam de ce să nu ne-o asumăm. Poate doar din teamă de a nu ne ridica la înălţime.
Ne puteam lua bineînţeles un nume frumos: olimpicii anticomunişti, tinereţea românească, salvatorii neamului. Am fi fost la fel de ipocriţi ca şi politicienii pe care îi uram/urâm. Cine are să ne aprecieze, ne va aprecia indiferent de nume, gândeam atunci.

Timpul a trecut… sufletul mi-e împăcat că am făcut mai mult decât era omeneşte posibil pentru o mână de oameni să facă pentru a schimba puţin din realitatea înconjurătoare.
Ce am pornit însă în 2006 nu se opreşte însă şi numărul celor care se identifică ca fiind golani, ca frondă adusă perversităţii din societatea noastră creşte. Nu-s neapărat membrii Noii Golani, a cărui membru nu mai sunt nici eu de ceva vreme, ci îşi construiesc propriul drum printre şacalii din jur care se luptă pentru orice firimitură de pâine aruncată dinspre cercurile de putere.

Astfel de deschizători de drumuri sunt şi basarabenii din Iaşi, care au mers împreună cu Noii Golani la Alba Iulia. Ei, cum acolo s-au strâns multe elemente perturbatoare pentru liniştea societăţii noastre multilateral dezvoltate, lucrul ăsta a deranjat. Şi ca să dea în cap român la român, basarabean la basarabean, student la student, o altă basarabeancă deranjată vizibil de total altceva decât arată, a scris o dejecţie într-o gazetă locală:

Mie şi altora ne-a părut similar articolul cu reportajul de la NIT(post afiliat comuniştilor din Republica Moldova) cu ocazia zilei de 1 Decembrie:

Materiale din acestea, în care se manipulează poporul s-au făcut şi se mai fac, Anastasia Condruc nu e prima nici ultima fătucă care o face, aşa că nu o să mă axez asupra ei, în următorul articol va scrie probabil că suntem spioni KGB pentru că purtăm tricolorul la mâna stângă nu la dreapta.

Reacţia celor din Iaşi care poartă tricouri pe care scrie BASARABIA PĂMÂNT ROMÂNESC a fost să scrie public pe Internet: Eu sunt golan!
În 2006 nu mi-am imaginat că flacăra va merge mai departe în modul acesta. Sunt mândru de cei care au fost la Alba Iulia, sunt mândru de cei care continuă Noii Golani, sunt mândru de basarabenii din Iaşi care sunt „golani” sau GOLANI, cum se simt deontologii mai bine să înghită.
Nu sunt mândru de mine pentru că în ultima perioadă obosisem să explic de unde şi până unde denumirea de Noii Golani, mai ales pentru basarabeni. pur şi simplu mă conformasem şi eu cu ideea că nu e un nume fericit. Dar acum eu sunt fericit.

EU SUNT GOLAN!

Cât despre restul… Ada Milea o spune destul de bine: